Saptamina trecuta, presa online a fost data peste cap de informatia ca emisiunea lui Mircea Badea a fost suspendata de CNA. De fapt, asa cum s-a demonstrat imediat, era vorba de o farsa, careia i-au cazut in capcana blogeri, ziaristi, trusturi de presa, agregatoare etc.
Puteti citi pe HotNews.ro mai multe detalii pe acest subiect.
Concluziile sint, insa simple. Odata cu dezvoltarea mediilor de informare online, viteza si credibilitatea informatiilor sint invers proportionale. Iar corectura unei stiri false are sanse minuscule sa razbata, in mediul virtual, la fel de puternic precum informatia falsa, pentru a sterge urmele acesteia.
In plus, vedem tot mai clar fenomenul de surse circulare: X propaga informatia spre Y si Z; Y il citeaza pe X si Z, Z pe Y si X si tot asa. In fond, de cele mai multe ori, sursele era doar sursa, care s-a automultiplicat (bloguri, site-uri, agregatoare umane / automate) si s-a auto-citat pina cind a creat impresia ca informatia se confirma din zone si surse diferite.
La Iasi, fenomenul este mult mai barbar.
De regula, jurnalistii sint comozi. Iar cind iti vine informatia pe email, gata livrata si impachetata, spui bogdaproste, o publici si ai bifat stirea. De multe ori, fara sa o mai verifici.
Prin vara anului trecut descriam reteta dupa care dr. Ciuhodaru reusea sa ajunga in miezul mediatic, inventind stiri pe placul presei. Detalii aici
Textul a avut ceva ecou, beneficiind si de preluarea amabila a Ziarului de Iasi, care l-a publicat in editia tiparita.
Insa, asa cum scriam inca de atunci, autorul intoxicarilor nu a renuntat la reteta brevetata. Ultima isprava de acest fel a depasit, parca, limitele admise. De aici a rezultat un excelent studiu de caz realizat de colegii mei de la newsiasi.ro, pe care il puteti citi aici.
In fapt, avem acelasi procedeu ca si in exemplul cu Mircea Badea. Se arunca o informatia gata ambalata, cu concluzia dorita de furnizor. Aceasta este preluata pe nemestecate de mediul virtual, dar si (mult mai grav) de agentii de presa redutabile precum Mediafax si Agerpres. Iar de aici mai e un pas pina la consacrarea nationala...
Da-i apoi si lupta cu dezmintirea... Ca intr-un banc rusesc cu Volga si bicicleta, nu-i asa?
Puteti citi pe HotNews.ro mai multe detalii pe acest subiect.
Concluziile sint, insa simple. Odata cu dezvoltarea mediilor de informare online, viteza si credibilitatea informatiilor sint invers proportionale. Iar corectura unei stiri false are sanse minuscule sa razbata, in mediul virtual, la fel de puternic precum informatia falsa, pentru a sterge urmele acesteia.
In plus, vedem tot mai clar fenomenul de surse circulare: X propaga informatia spre Y si Z; Y il citeaza pe X si Z, Z pe Y si X si tot asa. In fond, de cele mai multe ori, sursele era doar sursa, care s-a automultiplicat (bloguri, site-uri, agregatoare umane / automate) si s-a auto-citat pina cind a creat impresia ca informatia se confirma din zone si surse diferite.
La Iasi, fenomenul este mult mai barbar.
De regula, jurnalistii sint comozi. Iar cind iti vine informatia pe email, gata livrata si impachetata, spui bogdaproste, o publici si ai bifat stirea. De multe ori, fara sa o mai verifici.
Prin vara anului trecut descriam reteta dupa care dr. Ciuhodaru reusea sa ajunga in miezul mediatic, inventind stiri pe placul presei. Detalii aici
Textul a avut ceva ecou, beneficiind si de preluarea amabila a Ziarului de Iasi, care l-a publicat in editia tiparita.
Insa, asa cum scriam inca de atunci, autorul intoxicarilor nu a renuntat la reteta brevetata. Ultima isprava de acest fel a depasit, parca, limitele admise. De aici a rezultat un excelent studiu de caz realizat de colegii mei de la newsiasi.ro, pe care il puteti citi aici.
In fapt, avem acelasi procedeu ca si in exemplul cu Mircea Badea. Se arunca o informatia gata ambalata, cu concluzia dorita de furnizor. Aceasta este preluata pe nemestecate de mediul virtual, dar si (mult mai grav) de agentii de presa redutabile precum Mediafax si Agerpres. Iar de aici mai e un pas pina la consacrarea nationala...
Da-i apoi si lupta cu dezmintirea... Ca intr-un banc rusesc cu Volga si bicicleta, nu-i asa?
